Sari la conținut

Episoade Sezonul 1 · Interior

Episodul 224 februarie 20262:05

tsundoku: teancul de cărți pe care ai de gând să le citești

Kosuke Nakabori vinde cărți second-hand în Tokyo. Tsundoku: cărți cumpărate și lăsate să se adune, o listă de speranțe.

0:00 / 2:05Cuvântul

Cu Kosuke Nakabori · Anticar, Tokyo

Versiunea audio a acestui episod este în engleză; pagina este tradusă.

Notele episodului

tsundoku se scrie 積ん読: a aduna în teanc, un ん mic și a citi. A început ca un joc de cuvinte bazat pe tsunde oku, adică a pune ceva în teanc și a-l lăsa acolo, iar cuvântul a supraviețuit glumei.

Kosuke Nakabori cumpără turnuri întregi de cărți necitite când proprietarii lor se mută, uneori cu bonul încă pe post de semn de carte la pagina doisprezece. Nu i se pare trist.

În acest episod

Jocul de cuvinte ascuns în termen
Ce învață un librar dintr-un teanc
Vinovăție, obicei și a avea un nume pentru asta

Transcriere

Apasă pe un marcaj temporal pentru a începe redarea de la acel moment.

0:00
TeodorAici e The Long Vowel. Sunt Teodor Halvorsen.
0:04
OdileSunt Odile Marchetti și am o mărturisire care se potrivește cuvântului de azi.
0:09
TeodorInvitatul nostru este Kosuke Nakabori, care vinde cărți la mâna a doua în Jinbocho, cartierul librăriilor din Tokyo. Kosuke, care-i cuvântul?
0:18
KosukeTsundoku. Se scrie cu trei caractere: „a stivui”, un n mic și „a citi”.
0:24
OdileAșadar, să citești stivuind.
0:26
KosukeDa. Cumperi cărți și le lași să se adune, necitite. Nu una. Un turn întreg.
0:34
TeodorE un cuvânt serios?
0:37
KosukeA început ca o glumă. Există expresia tsunde oku, care înseamnă să stivuiești ceva și să lași lucrul acolo. Cineva a înlocuit ultima parte cu doku, „a citi”. Sună aproape la fel. Așa că e un joc de cuvinte care a devenit un cuvânt.
0:52
OdileCât de veche e gluma?
0:54
KosukeDe peste o sută de ani. Datează din era Meiji. Oamenii au cumpărat dintotdeauna mai multe cărți decât puteau citi.
1:02
TeodorTu vinzi cărți. Îți priește tsundoku?
1:06
KosukeFoarte mult. Dar cumpăr și eu turnurile înapoi. Când cineva se mută, mă sună. Patruzeci de cărți, cu cotoarele încă tari. Unele au bonul înăuntru, pe post de semn de carte, la pagina douăsprezece.
1:20
OdileCe dureros.
1:21
KosukeNu cred că e trist. Fiecare carte era un plan. Cineva s-a gândit: într-o zi, voi fi persoana care citește asta. Teancul e o listă de speranțe.
1:32
TeodorOamenii din Japonia se simt vinovați din cauza asta?
1:36
KosukePuțin. Dar cuvântul ajută. Dacă are un nume, e un obicei, nu un eșec. Clienții mei spun: „Fac tsundoku”, și râd.
1:46
OdileTeancul meu e lângă pat. Unsprezece cărți.
1:50
KosukeĂsta e un tsundoku mic. Te rog să vii în Jinbocho; putem rezolva asta.
1:55
TeodorKosuke Nakabori, mulțumesc.
1:57
OdileAcesta a fost tsundoku. Data viitoare, un cuvânt din arabă care există doar când e muzică.

Descarcă transcrierea: WebVTT · SRT

În acest episod